Eşti tânăr, ca și mine... Uite, primăvăraticii tăi ani
Şi-au scuturat, la poarta vieţii, umbroşii, tinerii castani
Şi-alergi, împătimat de dorul ispitelor ce-ţi calcă ușa,
Să vinzi podoabele și visul, să schimbi lumina cu cenuşa,
Alergi cu pânzele-n furtună, spre zări cu albăstrii portaluri,
Spre chemătoare, mincinoase și veșnic neatinse maluri...

Eşti tânăr, ca şi mine: lujer ce-și suie către stele, floarea,
Cântând pe strunele iubirii, iubirea ta, clocotitoarea,
Cântând istoria şi veacul, cântând știința, lupta, cartea,
Cântând o lume peste care, ca mâine, s-o aşterne moartea...

Privesc la tine și-o-ntrebare mă-nvăluie cu fumul ceții:
Nu-ţi pare rău de anii tineri, frumoșii ani ai tinereții?
Nu-ţi pare rău că stai sub semnul imensei revărsări de ură
Și strângi în suflet doar otravă, doar pleavă și gunoi și zgură,
În loc s-așezi în centrul luptei pe Cel ce s-a jertfit pe cruce,
Pe Cel, ce-n bucurii depline, iertarea Tatălui ţi-aduce,
Pe Cel ce sparge lespezi grele şi curăţă ființa-ntreagă,
Pe Cel ce poate să te-asculte, și poate să te înțeleagă? ...

Nu-ţi pare rău că-ţi mistui mintea - aşa-i găsit de cuviinţă-
Cu erudiţia pierzării, cu-a lumii putredă „știință”,
Ce-n loc să-nalțe omenirea, o prăbuşeşte în țărână?
De ce să fugi din faţa Celui ce ţine Universu-n mână
Și să te-ascunzi în bezna unor neputincioase argumente?
De ce, tăgăduind pe Domnul, să crezi mai mult în elemente,
Considerând reală numai știința ta cu ecuaţii,
Când peste vămile științei mai mare-I Cel ce-a scos din spaţii
Pământul, stelele și luna și mărilor le-a pus hotare? ...

O, umple-ți inima și mintea cu slava Lui nepieritoare
Şi vei cuprinde-atunci, extatic, nu hârbul unei lumi bastarde,
Ci sfânta veșniciei pară va creşte-n tine și va arde...

Privesc — îndurerat spectacol - la drama vieţii, ne-ntreruptă,
De dimineaţă până seara asist la propria ta luptă...
Vrei singur să devii mai tare, mai bun, mai drept, mai cumsecade
Şi uiţi că omul vechi, din tine, stă neclintit pe baricade,
De-aceea iarăși, întrebarea mă-nvăluie cu fumul ceţii:
Nu-ţi pare rău de anii tineri, frumoșii ani ai tinereţii?
Nu-ţi pare rău că stai sub semnul imensei revărsări de ură
Şi strângi în suflet doar otravă, doar pleavă și gunoi și zgură,
În loc s-aşezi în centrul luptei pe Cel ce S-a jertfit pe cruce,
Pe Cel, ce-n bucurii depline, iertarea Tatălui ţi-aduce? ...

Eşti tânăr, ca și mine... Vino, pe Calea sfântă şi-nţeleaptă,
Te-aşteapt-o luptă şi-o nădejde, un cer și-o biruință dreaptă! ...